Tehno ADN, sau simfonia stiintei

Despre leaderi si leadership

CE II DA UNUI OM DREPTUL DE A-I CONDUCE PE ALTII?

Cu siguranta acest drept nu este cistigat prin alegeri sau prin numire. A avea o pozitie, titlu, rang sau diploma nu califica pe nimeni in mod automat pentru a-i conduce pe altii. Si, tot cu siguranta, abilitatea de a conduce nu vine  nici cu virsta si nici cu acumularea de experienta profesionala. Nu, ar fi corect sa spunem ca dreptul de a conduce nu ii este dat nimanui pur si simplu. Dreptul de a-i conduce pe altii poate fi doar cistigat. Si asta cere timp.

Tipul de leader pe care ceilalti vor sa-l urmeze

Secretul in a deveni un leader real este de a nu te focaliza pe a-i face pe altii sa te urmeze, ci de a te transforma in persoana pe care acestia vor sa o urmeze. Trebuie sa devii o persoana in care ceilalti sa aibe incredere ca ii va duce acolo unde acestia vor sa ajunga. Iar drumul spre acest tip de persoana poate include si urmatorii pasi:

1. Renunta la egoism

Leaderii cu adevarat mari nu conduc pentru a acumula cistiguri personale. Indiferent cit de demonetizata ar putea sa sune afirmatia in Romania zilelor noastre, leaderii cu adevarat mari conduc pentru a-i servi pe ceilalti. Si a-i servi pe ceilalti nu inseamna doar atingerea unor obiective marete ci si acumularea de mici victorii, mai putin rasunatoare dar benefice pentru cei condusi. Lawrence D. Bell a remarcat cindva: “Arata-mi un om care nu se deranjeaza pentru obiective mici, ce pot parea neinsemnate, si-ti voi arata de indata un om in care nu poti avea incredere ca va atinge obiective mari.”.

2. Urmeaza-i pe altii mai intai

Sunt foarte rari leaderii care nu au invatat mai intai sa-i urmeze pe altii.  De aceea, Academia Militara a Statelor Unite de la West Point a produs mult mai multi leaderi decit de exemplu Harvard Business School.

3. Construieste relatii pozitive

Leadership inseamna influenta, nimic mai mult, nimic mai putin. Ca atare, natura sa este pur relationala. Cei care astazi devin leaderi par a fi in mod semnificativ constienti de asta, titlurile si gradele sau pozitia fiind mai putin importante pentru ei. Ei stiu la modul intuitiv ca oamenii se vor alatura oamenilor care ii urmeaza.

4. Fii expert in munca ta

Nimeni nu respecta si nu urmeaza un mediocru. Leaderii care si-au cistigat dreptul de a conduce dau totul in ceea ce fac. Ei aduc in joc nu numai aptitudinile si talentul lor, ci si o mare pasiune si mari eforturi in munca lor. Ei performeaza la cel mai inalt nivel la care ar putea sa o faca.

5. Bazeaza-te pe disciplina, nu pe emotii

Leadershipul este in general o chestie simpla in vremuri usoare. Dar locul de leader se cucereste cu adevarat atunci cand totul pare a fi impotriva ta, cand esti secatuit de energie si nu doresti sa conduci. In fiecare etapa a vietii, leaderii trebuie sa faca fata unor momente cruciale, cand trebuie sa aleaga fie sa persiste in eforturile lor, fie sa renunte. Pentru a depasi acele momente, ei se bazeaza pe stanca disciplinei si nu pe nisipurile miscatoare ale emotiilor.

6. Fa-ti un obiectiv din a da valoare

Cand privim la leaderii al caror nume este pomenit cu respect inca multa vreme dupa ce si-au incheiat misiunea de a conduce, descoperim ca acestia sunt barbati si femei care i-au ajutat pe oamenii lor sa traiasca o viata mai buna si sa-si descopere si sa-si atinga potentialul. Aceasta este cea mai mare provocare a leadershipului, dar si cea mai mare valoare a sa.

7. Delega din puterea ta

Una dintre ironiile leadershipului este aceea ca vei deveni un leader mai bun si mai puternic delegand si impartind din puterile pe care le ai, decat daca le pastrezi pe toate pentru tine. Leaderul trebuie sa fie un fluviu, nu un banal rezervor. Folosind puterea de a-i imputernici si pe altii, influenta leadershipului se va extinde cu mult peste posibilitatile unei singure persoane.

Istoria, mai veche sau mai recenta, ne poate da numeroase exemple de personalitati care au facut toate acestea, castigandu-si dreptul de a-i conduce pe altii. Ca urmare a caracterului, calitatilor si nu in ultimul rand a curajului pe care acesti 7 pasi ii presupun, acesti oameni au devenit niste leaderi reali, distantandu-se si delimitandu-se net de leaderii formali, rezultati ca urmare a unui drept mostenit, a numirii sau chiar al unor perverse calcule electorale. Leaderii reali au fost si vor fi mereu urmati in demersurile lor de ceilalti, de bunavoie si din convingere. Pentru ca simt si undeva inauntrul fiintei lor stiu ca un astfel de leader ii poate conduce acolo unde vor sa ajunga, si mai ales ca au mereu ceva de invatat de la el.

Trenul vieţii

Până când vom afla, fiecare pentru el însuşi, de unde venim şi unde ne ducem,

ne-am putea dedica întreaga noastră atenţie şi preocupare drumului pe care-l parcurgem.

Cum? Cu cine? În ce condiţii?

Iată câteva întrebări bune pentru a le căuta răspunsurile, până când vom ajunge la marile “de ce?” uri.

Despre frică

Frica ar putea reprezenta cea mai mare problemă de pe planetă, atât la nivel colectiv cât şi la nivel individual. Frica afectează, într-un fel sau altul, toate vorbele, gândurile şi faptele noastre, toate alegerile şi deciziile noastre, toate reacţiile şi răspunsurile noastre.

Dacă am putea să transformăm frica, am reuşi să ne transformăm pe noi înşine şi în ultimă instanţă am reuşi să transformăm lumea.

De ce ne este frică?

O privire profundă aruncată asupra vieţii noastre ar conduce la concluzia, împărtăşită de toţi maeştrii spirituali, indiferent de şcoala căreia îi aparţin, că absolut tot ceea ce înseamnă gânduri, acţiuni, comportamente sau reacţii ne sunt dictate, condiţionate, de aceste două emoţii fundamentale: iubirea şi frica. Cele două nu pot coexista, se exclud şi se înlocuiesc reciproc: acolo unde nu este iubire nu există altceva decât frică, iar acolo unde există frică, nu vom găsi niciodată iubire.

Dar de ce anume ne este frică?

Ne este frică de foarte multe lucruri, de absolut orice se poate sau ni se poate întâmpla în viaţă. Ne este frică de ceea ce noi creem sau facem să se întâmple în viaţa noastră sau a altora, de responsabilitatea noastră pentru aceasta. In esenţă ne este frică de viaţa însăşi. Şi ne este frică de viaţă pentru că ea se sfârşeşte prin moarte, ceea ce înseamnă că de fapt, ne este frică de moarte.

Toate spaimele noastre se reduc în final la frica de moarte.

Dacă nu ne-ar fi frică de moarte, atunci nu ne-ar fi frică nici de viaţă, cu toate cele ce se întâmplă în cursul ei.

Dar cum am putea face aşa ceva: să nu ne fie frică de moarte?

Deşi primul impuls de a răspunde ar fi cuprins între imposibil şi extrem de complicat, lucrurile nu stau chiar aşa. Dacă am înţelege acest fenomen, acest proces al morţii, am reuşi, cumva paradoxal, ca în final, ca rezultat al acestei înţelegeri, să înţelegem viaţa. Viaţa noastră aşa cum e, aşa cum suntem.

Dar ăsta este deja un alt subiect şi-l voi trata altădată.

Ce este frica?

Toate fricile au la bază ideea că avem nevoie de ceva, din partea cuiva sau a ceva din mediul exterior nouă. Pornind de aici, frica se manifestă ca gândul că nu o să putem obţine acel ceva de care credem că avem nevoie. Pornind de la acest gând, toate gândurile noastre următoare, toate alegerile pe care le facem, toate reacţiile şi comportamentele noastre vor avea ca obiectiv obţinerea a ceea ce credem că avem nevoie.

Frica se face deci simţită ca o nevoie anunţată.

Soluţia de a scăpa de această frică este ca de câte ori te cuprinde, să te analizezi:

-         ce anume crezi că ai nevoie să obţii?

-         este oare posibil să nu ai nevoie de acel ceva?

Răspunsurile ar putea să te surprindă. Ai putea foarte bine, la o analiză atentă, să ajungi la concluzia că nu ai neapărată nevoie de acel ceva. Ai putea chiar să-ţi imaginezi cum va continua viaţa ta fără obţinerea acelui ceva.

Dacă ţi se întâmplă aşa ceva, te afli pe drumul curajului, al neînfricării.

Dacă ducem lucrurile până la capăt, judecând în acest fel pentru toate fricile noastre, vom ajunge la concluzia că un om care nu are nevoie de nimic, nu are frică de nimic.

Nu am nevoie de nimic de la tine, şi ca atare nu mi-e frică de tine.

Dacă am ajuns la concluzia că nu am nevoie nici măcar de viaţa mea, sub această formă, actuală, materială, atunci nu mi-e frică de tine nici dacă mă ucizi. Nu am să fac nimic pentru a te împiedica pentru că de fapt nu poţi să-mi iei nimic din ce am nevoie.

Aceasta este adevărata neânfricare. Este starea în care trăiesc marii maeştrii dintotdeauna.

Manifestările fricii

Frica se manifestă, în plan ideatic, prin unul dintre aceste gânduri:

-         nu voi obţine ceva de care am nevoie;

-         voi pierde ceva ce am deja şi de care am nevoie . Acest tip de gând apare cu precădere în cadrul relaţiilor, mai ales al celor romantice, tot sub două forme:

-         mi-e frică că nimeni nu mă va iubi;

-         mi-e frică să nu pierd dragostea cuiva care mă iubeşte.

Dacă reuşim ca prin propria analiză atentă să ne rezolvăm aceste frici, putem ajunge într-o stare de sănătate spirituală care să ne permită să înţelegem cu adevărat cine şi ce suntem fiecare dintre noi.

Eu exist exact aşa cum sunt, indiferent dacă cineva mă iubeşte sau nu. Nu am cu adevărat nevoie de iubirea altuia pentru a fi eu însumi, în linişte, seninătate şi acceptare.

De câte ori credem că bucuria, fericirea, ne vin de undeva din afara noastră, începem să trăim de fapt în frică.

Atunci când ne va fi clar că sursa bucuriei vieţii nu este în afara noastră, ci vine din interiorul nostru, frica va dispare.

Deşi poate părea că asta înseamnă o îndepărtare de oameni, în mod paradoxal vom fi mai atrăgători pentru cei din jurul nostru. În ciuda fricii că oamenii ne vor părăsi, ei sunt atraşi de oameni puternici, stabili, sănătoşi spiritual şi emoţional. Nu aroganţi, ci doar conştienţi de ei înşişi.

A ajunge în starea în care eşti conştient de tine însuţi, identificarea faptului că posezi tot ce-ţi trebuie, că numai tu eşti sursa bucuriei vieţii tale, reprezintă o adevărată transformare.

O transformare într-un om care şi-a îndepărtat toate fricile.

Dacă e uşor sau greu să ajungi acolo, numai tu însuţi poţi afla asta.

Dar, orice ai gândi despre fricile tale, ţi-ar fi de mare folos să ai mereu în vedere asta:

1. Fricile tale NU sunt reale. Tu le inventezi.
2. Chiar şi dacă lucrul de care te temi se va întâmpla, vei vedea că asta nu are nici o semnificaţie: noi doi putem să ne aflăm şi mâine în exact aceeaşi postură ca şi acum, de o parte şi de alta a acestui ecran.
3. Dacă vei lua decizia să-ţi înfrunţi fricile, vei mobiliza o energie interioară pe care vei fi surprins să constaţi că o ai, o energie care va vindeca frica. Este energia emoţiei, a bucuriei, a vieţii.

In curând nu va mai fi nimic de care să-ţi fie frică iar viaţa va deveni o bucurie, aşa cum a fost menit să fie.

Poţi începe când vrei.

Chiar azi.

Chiar acum.

.

Pledoarie pentru tine

Cât de mult contezi tu?

Cât de semnificativă este viaţa ta?

In ce fel crezi că existenţa ta în Univers creează o diferenţă faţă de alternativa unui Univers fără tine?

Când cineva îşi trăieşte viaţa cu un scop, toate deciziile pe care le ia pentru a atinge acest scop devin mai înţelepte şi mai prudente. Indiferent dacă acesta este leader, manager sau simplu colaborator, părinte, soţ sau prieten.

Iar scopul pe care îl ai în viaţă poate apare atunci când ai să înţelegi că totul contează.

Când vei înţelege că fiecare acţiune a ta contează, toate rezultatele acţiunilor tale se vor îmbunătăţi imediat iar decizia de a face ceva va reprezenta cea mai semnificativă acţiune.

Cât de departe înainte în viaţa ta crezi că trebuie să mergem ca să înţelegi diferenţa pe care existenţa ta o creează?

Sunt generaţii încă nenăscute ale căror vieţi vor fi determinate sau schimbate de mişcările şi acţiunile întreprinse de tine azi. Şi mâine. Şi poimâine …

Ai fost creat ca exemplar unic.

Niciodată nu a mai existat cineva ca tine, cu însuşirile tale … şi nici nu va mai exista vreodată.

Sufletul, gândurile şi trăirile tale, abilităţile tale de a gândi şi de acţiona nu există decât în tine. In nimeni altcineva.

Tu ai fost creat tocmai ca să creezi o diferenţă. Acţiunile tale au o valoare mai mare decât aurul sau argintul.

Viaţa ta, şi ceea ce faci cu ea astăzi, contează pentru totdeauna.

Creează-ţi viaţa şi creşte-i valoarea, începând de azi.

De acum.

Puterea alegerii – puterea atitudinii

Viaţa nu este aşteptarea ca furtuna să treacă, ci este lecţia despre cum să dansezi în ploaie.

Vivian Greene

A înţelege şi a învăţa ce înseamnă puterea atitudinii îţi poate schimba viaţa pentru totdeauna.

Fiecare zi în care trăiesc, respir şi sunt vertical, este o zi bună. Şi aduc mulţumiri pentru sănătatea mea.

Dacă ai să mă întrebi „Ce mai fac?” am să-ţi răspund „Grozav!”, pentru că spunând asta, chiar fac ca lucrurile să stea aşa. Aleg ca să fiu aşa. Şi aduc mulţumiri pentru că pot să-mi aleg atitudinea.

Când viaţa îmi va scoate în faţă nori întunecaţi şi ploaie, am să apreciez umezeala blândă adusă de aceasta. Chiar ar putea să adauge câteva bucle în plus părului meu.

Când viaţa îmi va aduce soare strălucitor, o să-mi ridic faţa spre el, să-i simt lumina şi căldura pe obraji. Şi am să mulţumesc pentru asta.

Când viaţa îmi va aduce ceaţă, o să-mi strâng mai bine puloverul în jurul corpului şi o să aduc mulţumiri pentru vălul de mister cu care aceasta înconjoară totul, chiar şi lucrurile familiare, făcându-le să apară diferite şi mai interesante.

Când viaţa îmi va aduce zăpadă, o să dau buzna afară, pentru a prinde primii fulgi de nea pe limbă, pentru a trăi miracolul îngheţat care este un fulg de zăpadă.

Evenimentele şi experienţele pe care viaţa mi le scoate în cale sunt ca şi vremea: vin şi pleacă, indiferent de preferinţele mele. Astfel încât, care ar putea fi cel mai bun lucru pe care pot să-l fac? Să aleg să mă bucur de ele.

Sunt nişte lecţii de la care nu poţi lipsi. Şi atunci, de ce să nu le învăţ?

Mai ales că fiecare lecţie are în cuprinsul său propriile sale binecuvântări.

Şi mulţumesc pentru acestea.

Despre astre si profetii

Am remarcat zilele trecute preocuparea unei colege fata de predictii, mai mult sau mai putin astrale, astfel incit o sa spun citeva cuvinte despre asta.
Considerăm că o mare parte a viitorului este nescrisă încă şi că orice profeţie poate fii schimbată prin folosirea liberului arbitru … Câti folosesc cu adevărat, liberul arbitru asta e o altă discuţie … Paradoxal este că unii aleg mai mult sau mai puţin conştient, să nu-l folosească, aceasta fiind desigur, o alta alegere a liberului lor arbitru şi atunci, în cazul lor, destinul este mai uşor de intuit, deoarece acel cineva va merge în regim automat în anumite direcţii destinice clare. Deci, putem afirma că pentru unele persoane destinul este mai uşor predicitibil.

În astrologie se afirmă însă că “ASTRELE PREDISPUN, DAR NU DETERMINĂ” şi asta datorită faptului că ne putem depăşi condiţionările, karma, destinul, prin observare atentă, conştientizare, prezenţă, prin folosirea liberului arbitru. Însă nu mulţi îl folosesc şi astfel să depăşească stadiul de roboţei inconştienţi, programaţi.
Unele dintre efectele unor acţiuni prezente pot fi intuite, vizionate şi fără să fii clarvăzător (dacă plantezi sămânţa unui măr vei ştii cu precizie că acolo va fi un măr şi nu altceva … aşa sunt şi seminţele mentale care determină comportamentele noastre … se spune că atunci când semeni vânt, vei culege furtună). Un pic de luciditate, atenţie, conştientizare ne ajută să observăm că aşa e … Unii pot vedea seminţele plantate la nivel colectiv şi pot observa către ce se îndreaptă omenirea în ansamblul ei. Asta nu este neapărat clarviziune. Însă există şi profeţii despre un viitor ale cărui seminţe nu au fost plantate încă sau au fost de foarte mult timp ascunse în pământ, în mod secret. Există şi o ciclicitate a evenimentelor , a istoriei, a cosmosului, iar cei care observă aceste cicluri pot intui cum vor decurge anumite evenimente.
În unele cazuri, lanţul cauzal al evenimentelor poate fi rupt şi viitorul astfel să fie rescris.
De aceea profeţiile nu sunt implacabile … ele descriu adeseori viitoruri posibile adeseori foarte probabile …
Relativitatea este probabil (!) singurul adevar absolut…
Si faptul ca ne creem singuri fiecare clipa ce urmeaza…
Si Dumnezeu.

Teoria conspiratiei depresiei – studii ascunse publicului

Un studiu efectuat in SUA arata ca fiecare a treia cercetare efectuata asupra medicamentelor antidepresive nu este publicata. Stirea a fost publicata de Rompress, aratand ca 31% din studiile asupra antidepresivelor nu au fost niciodata publicate, fiind publicate doar cele cu rezultat pozitiv, in timp ce acelea cu rezultat negativ sau indoielnic fie nu au fost publicate, fie au fost publicate in asa fel incat sa reiasa din ele ca rezultatul ar fi fost pozitiv.

Doar 51% din studiile efectuate asupra antidepresivelor se pare ca au avut un rezultat pozitiv. Dintre studiile negative doar trei au fost facute publice.

O serie de medicamente antidepresive carora li s-a facut mare reclama au printre efectele secundare tocmai agravarea depresiei cu cresterea riscului de suicid. Cu toate acestea, firmele producatoare au castigat procesele in care au fost implicate.

Prea mult parfum poate indica ca suferi de depresie

In revista Science Daily apare un articol in care se sustine ca persoanele care se parfumeaza excesiv sufera de depresie. Cercetatorii de la universitatea din Tel Aviv au descoperit ca depresia este legata printre altele si de functionarea glandelor olfactive.

Acesta ar fi motivul pentru care unele femei se parfumeaza excesiv. Din cauza ca practic au dificultati in a simti mirosul parfumului.

Femeile care sufera de depresie isi pierd simtul mirosului. Faptul ca isi pierd simtul mirosului poate fi si unul dintre motivele pentru care femeile care sufera de depresie ajung sa isi piarda si pofta de mancare. De asemenea se pare ca depresia afecteaza functionarea sistemului imun si poate duce la boli cum sunt lupusul reumatoid, artrita si reumatismul.

Pe de alta parte, persoanele care sufera de depresie raspund bine la aromoterapie. Anumite mirosuri le ajuta sa depaseasca efectele factorilor biologici.