Lumea în care trăim

Cuvintele sunt vibraţii ce creează lumea. Numai cuvintele frumoase vor crea o lume frumoasă

Archive for the ‘Conştiinţă şi spiritualitate’ Category

Vieţile trecute şi reîncarnarea. Argumente.

Posted by Radu Albota pe 01/08/2011

Este un subiect care pare să ţină exclusiv de latura spirituală, sau filosofică, a lucrurilor. Este o chestiune pe care cei mai mulţi oameni fie o resping din principiu, fie nu o cunosc suficient. Cu toate acestea, ceea ce nu se ştie despre reîncarnare este că există destule dovezi palpabile în sprijinul ideii că ea reprezintă un fenomen real şi poate chiar verificabil.

Regresia hipnotică

Discutabilă în ochii multora, regresia hipnotică este, poate, cea mai populară dovadă a reîncarnării. După cum se poate intui şi din numele său, în cadrul acestei tehnici controversate, subiecţii sunt hipnotizaţi şi conduşi în trecut, prin viaţa lor prezentă, în copilărie, şi tot înapoi spre vremea de dinainte să se nască. Odată „ajunşi” acolo, sunt rugaţi să descrie ce experimentează. În această stare de transă hipnotică subiecţii reuşesc de multe ori să relateze cu mare exactitate detalii personale din ceea ce se presupune ca au fost vieţile lor trecute, detalii cum ar fi amplasarea geografică, ocupaţia, nume ale rudelor şi alte amănunte pertinente corecte istoric şi cultural. Deşi în multe dintre aceste cazuri subiecţii furnizează informaţii multiple şi consistente pe care, aparent, nu ar trebui să le cunoască, nicio astfel de situaţie nu a fost acceptată ca o dovadă incontestabilă a reîncarnării, deoarece mereu se strecoară unele erori printre relatările corecte, erori de natură să arunce o umbră de îndoială asupra întregii chestiuni. Mai mult, se pare că există un fenomen denumit criptomnezie, care se manifestă prin tendinţa individului de a citi o carte sau a vedea un film şi a asimila informaţiile astfel descoperite ca şi cum ele ar face parte din viaţa lui anterioară. Din acest motiv, hipnoza regresivă este o metodă spectaculoasă de a explora existenţele trecute, însă una supusă discuţiilor.

Amintiri din vieţi anterioare

Doctorul Ian Stevenson, un psihiatru apreciat din statul american Virginia, care a decedat în 2007, la vârsta de 89 de ani, a început să studieze cazurile de copii cu amintiri conştiente ale vieţilor anterioare, cam când se afla în pragul vârstei de 50 de ani. În cadrul acestor investigaţii, doctorul a studiat aproape trei mii de copii cu varste între patru şi zece ani, constatând că în multe cazuri micuţii îşi aminteau identităţile lor din vieţile trecute, precum şi detalii de context istoric şi geografic ale perioadelor invocate, detalii privitoare la rude din familiile trecute, precum şi amănunte referitoare la momentul morţii. Mai mult, în urma răscolirilor, unii dintre micii subiecţi s-au identificat atât de plenar cu vieţile lor anterioare, încât au insistat să fie apelaţi pe fostele lor nume, chiar simţindu-se străini de familiile actuale şi devenind vădit deranjaţi când nu li s-a permis să mai „petreacă” ceva timp cu rudele dinainte. Interesant la toate aceste amintiri este faptul că „pacienţii” nu au fost hipnotizaţi sau „regresaţi” în vreun fel spre a accesa amintiri latente, ci au expus de la vârste foarte fragede informaţii perfect conştientizate, în mod spontan, ale unor vieţi trecute. În timp ce toate aceste relatări şi înclinaţii tind să devină neclare şi chiar să dispară odată cu anii, ele rămân între cele mai bune dovezi existente în sprijinul ideii de reîncarnare.

Semne din naştere

Dar dr. Stevenson nu s-a oprit aici cu cercetările. Tot el a descoperit încă o caracteristică cel puţin interesantă menită să confirme teoria reîncarnării. La mulţi dintre aceiaşi copii cu amintiri din vieţi trecute a constatat prezenţa surprinzătoare a unor semne din naştere pe trupuri în zone ce corespundeau exact cu răni fatale care le-au fost produse în momentul morţii. Un exemplu în acest sens este al unui baieţel turc de 11 ani, care îşi amintea că a murit fiind împuşcat în cap accidental de un vecin în încarnarea anterioară. Surprinzător, copilul să născuse cu urechea dreaptă puternic deformată, care imita destul de fidel ranile decedatului, un fapt confirmat mai târziu de registre medicale şi chiar de fotografii obţinute cu greu de dr. Stevenson în timpul investigărilor. Iar cazul nu este unul izolat între cele cercetate de psihiatru; semne pe piele şi chiar degete lipsă au putut fi asociate cu răniri suferite în vieţile trecute de micii pacienţi. Într-un caz, doctorul a descoperit chiar semne din naştere care se potriveau cu intrarea şi ieşirea unui glonte din capul unui subiect ucis prin împuşcare. Şansele ca ceva de acest fel să se întâmple accidental sunt infime, iar dr. Stevenson deţine un număr de asemenea cazuri în registrele sale.

Copii prea talentaţi

Se mai numesc şi prodigy şi sunt copii înzestraţi, care posedă un talent sau o aptitudine deosebită – în general în domeniul ştiinţelor sau artelor. Aceşti copii excelează şi avansează remarcabil într-o anumită sferă de activitate mai ales creativă, depăşind cu mult posibilităţile tipice vârstei, precum şi pe majoritatea celorlalţi adepţi sau practicanţi ai respectivului domeniu. Între exemplele potrivite în acest sens se numără chiar cazul compozitorului austriac Wolfgang Amadeus Mozart, capabil să compună partituri simple la varsta de patru ani şi simfonii întregi în adolescenţă. Un alt exemplu este matematicianul Blaise Pascal, care a reuşit să pună bazele geometriei proiective la varsta de 16 ani. În timp ce ştiinţa modernă atribuie aceste talente rare unor simple reacţii chimice la nivel cerebral, ea nu reuşeşte să de lămuriri referitoare la motivul pentru care sau la felul în care creierele acestor personaje au o configuraţie diferită de ale celorlalţi. Să fie vorba despre vreo mutaţie genetică, sau de un amestec dezoxiribonucleic extrem de rar? Şi daca e aşa, de ce nu se răsfrânge şi asupra urmaşilor lor? Sau e oare posibil ca toţi aceşti oameni să îşi datoreze priceperea neobişnuită tocmai faptului că au mai făcut şi înainte toate lucrurile la care se pricep în viaţa curentă? Prin umare, este posibil ca un copil neobişnuit de talentat la matematică să fi fost profesor de asmenea materie într-o viaţă anterioară? Sau era Mozart un geniu al muzicii pentru că, după cum chiar el se pare că a pretins, a mai fost muzician de multe ori înainte? Dacă traumele, amintirile, interesele şi experienţele vieţilor anterioare par a se manifesta în cazul unor dintre vieţile curente, atunci de ce nu s-ar putea întampla la fel cu talentele şi capacităţile trecute?

Xenoglosia

Între cele mai interesate, şi totuşi foarte rare, manifestări ce vin ca dovezi în sprijinul ideii că reîncarnarea este un fenomen real, se numără xenoglosia, capacitatea sau tendinţa unei persoane aflate în stare de hipnoză regresivă de a se exprima într-o limbă străină şi pe care nu o cunoaşte. De multe ori este vorba despre numai câteva cuvinte sau fraze, dar există şi cazuri când subiectul poartă o întreagă conversaţie într-un dialect despre care nici măcar nu ştie că există. Sunt cazuri extrem de rare, foarte credibile şi convingătoare, de xenoglosie, în care subiectul nu doar vorbeşte într-o limbă străină, ci chiar foloseşte o versiune arhaică ce a ieşit din circulaţie, spre exemplu, de mai multe secole. Acest lucru face puţin probabil ca fenomenul să fie o fantasmă, o înşelătorie sau un caz de criptomnezie (amintiri uitate). Un exemplu bun în acest sens este cel al actorului Glenn Ford care, sub hipnoză, prin anii „60, şi-a amintit de o viaţă anterioară de cavaler francez sub domnia Regelui Ludovic al XIV-lea. Aflat în starea respectivă, bărbatul a descris fluent în franceză trăiri şi întâmplări din acea existenţă a sa, iar ceva mai târziu avea să se constate ca dialectul vorbit de Ford era cel parizian de secol XVII, nefolosit de mai bine de 300 de ani. Prin urmare, xenoglosia rămâne un pilon rezistent în susţinerea reîncarnării, dar se întâmplă prea rar pentru ca cercetătorii să poate trage o concluzie clară.

Deja Vu

Aşa cum probabil cei mai mulţi oameni ştiu, Deja Vu este un soi de al şaselea simţ prin care individul trăieşte senzaţia repetiţiei unui eveniment (mare sau mic) pe care însă nu l-a mai trăit, cel puţin în viaţa curentă. De asemenea, fenomenul se mai manifestă şi prin cuoaşterea inexplicabilă a planului unei clădiri sau al unui oraş, spre exemplu, de către o persoană care nu a vizitat niciodata locul respectiv. Pentru unii, asemenea episoade şi deprinderi înseamnă reminiscenţe ale unei vieţi anterioare, care au supravieţuit cumva procesului morţii şi renaşterii. Totuşi, ştiinţa insistă că asemenea experienţe sunt de fapt similarităţi coincidenţiale între prezent şi un trecut asemănător dar uitat. Această idee se bucură fără îndoială de ceva credit, pentru că s-a demonstrat în mod repetat că memoria este un mecanism uneori instabil şi fără reguli, capabil să amăgească mintea în diverse feluri. Cu toate acestea, nici chiar o similaritate de locuri şi întâmplări nu poate explica, de exemplu, cum reuşeşte o persoană să descrie şi să numească corect un labirint de străduţe dintr-o localitate unde se află în premieră. Nu există o logică foarte clară nici pentru capacitatea unor oameni de a şti exact dispunerea camerelor într-o casă nevizitată înainte. Similarităţile, şansele de potrivire, sau ghicitul au procentajul lor în acest context, însă unele relatări sunt atât de precise şi de stufoase încât fac din reîncarnare cel puţin o posibilă pistă de urmărit în încercarea de a găsi o explicaţie.

Fobii nejustificate

Fobiile, acele senzaţii de teamă incontrolabilă faţă de lucruri care nu prezină în mod necesar un factor de ameninţare sau risc la adresa noastră, sunt destul de des experimentate de oameni. Felul în care se dezvoltă fobiile este destul de bine înţeles ca proces, fiind în general un raspuns la traume din trecutul persoanelor, de obicei din copilărie, care se manifestă mai târziu sub forma unor panici iraţionale. Dar ce se poate spune despre fobiile intrinseci, intrauterine, predefinite, despre care nu se ştie că ar avea la bază traume asociate? Nu este o presupunere, există cazuri atestate de indivizi îngroziţi de înec şi de apă de cântd se ştiu, la fel cum există oameni şocaţi de cai, deşi nu au trăit în această viaţă nicio experienţă nefericită legată de aceste elemente. Răspunsul pare să vină din regresia hipnptică, preces în cadrul căruia mulţi astfel de subiecţi relatează episoade traumatizante din vieţi anterioare, ce vizează tocmai întâmplări implicând lucrurile de care se tem acum incontrolabil. De aceea, este posibil ca cel înfricoşat de apă să fi murit înecat într-o viaţă trecută, iar cel cu teamă de cai sa fi decedat lovit de copite sau aruncat din şa, iar aceste traume rămând întipărite în încarnarea prezentă. Vestea bună este că s-a demonstrat cum odată ce o traumă de viaţă anterioară este identificată ca rădăcină a unei fobii din viaţa actuală, spaima începe să se vindece, adeseori cu mult mai mare succes decât în cazul oricăror terapii convenţionale. Comunitatea medicală respinge în general cauza traumei din altă viaţă, argumentând că această impresie nu este decât o fantezie produsă de subconştient pentru a masca trauma reală, dar acceptă că o asemenea identificare rezolvă eficient temeri sevre şi inexplicabile.

Tendinţe homosexuale şi transsexuale

Tulburările orientării sexuale umane au fost considerate multă vreme o chesiune de liber arbitru, o tendinţă videncabilă prin voinţă. Totuşi, recent, s-a demonstrat contrariul şi s-a constatat că până la 3% din populaţia planetei dezvoltă sau conştientizează o aplecare aproape integral homosexuală în adolescenţă sau o are chiar ca urmare a unor tipare genetice. Rămâne însă de domeniul enigmei ce anume cauzează incontestabil incertitudinile sexuale şi daca este vorba de influenţa mediului, de educaţie, de biologie, sau chiar despre ceva de altă natură. Dacă homosexualitatea este rezultatul unei foste încarnări într-o fiinţă de sex opus celui din viaţa actuală? Este posibil, având în vedere că de multe ori subiecţii aflaţi sub efectul regresiei hipnotice povestesc despre viaţa imediat anterioare ca din perspectiva unei persoane de sex diferit. Prin urmare, s-ar putea ca intersectarea de sexe manifestată prin reîncarnare să aibă un impact profund asupra fiinţei. Probabil că oamenii cu asemenea reminiscenţe se identifică cu genul lor sexual anterior şi reţin multe dintre caracteristicile posedate înainte. Prin urmare, un bărbat ar putea fi atras de un alt bărbat ca urmare a orientărilor feminine moştenite, indiferent de gradul de masculinitate pe care îl are în alte zone ale vieţii prezente. Deşi se află departe de a reprezenta o dovadă solidă a reîncarnării, homosexualitatea, bisexualitatea, travestirea şi chiar pedofilia pot analizate, poate forţat, şi din perspectiva unui bagaj dintr-o viaţă anterioară.

Hobby-uri, interese şi obsesii

Mulţi dintre noi manifestăm încă din copilărie o afinitate faţă de anumite obiecte, locuri sau activităţi, pe care le transformăm uneori în hobby-uri de o viaţă şi chiar în obsesii. De unde vin ele? Cum se face că cineva este din primii ani de viaţă „intelectuală”, o persoană este extrem de interesată despre al Primul Război Mondial, spre exemplu? Sau de ce dezvoltă un copil, ori un tânăr, o pasiune pentru o ţară străină pe care nu a vizitat-o niciodată şi cu care nici nu are vreo conexiune evidentă? Pot fi puse şi aceste aplecări tot în seama unor ecouri ale unei încarnări anterioare? Este Războiul Mondial pur şi simplu un subiect fascinant, sau în viaţa trecută entuziastul acestui eveniment poate a participat la lupte? Este tânărul atras de ţara străină pentru că agrează limba, cultura, obiceiurile şi istoria acesteia, sau e mai mult de atât? Sunt şanse ca, deşi să nu ne amintim de o existenţă anterioară, să rămânem în această viaţă cu urme ale experienţelor şi intereselor celor care poate am fost cândva. Reîncarnarea este doar un răspuns posibil, dar demn de luat în calcul. Nu se ştie cât dintr-o eventuală viaţă anterioară aducem cu noi în existenţa curentă, fie şi în cele mai subtile şi subconştiente feluri, dar e posibil ca acest trecut neacceptat al sufletului să fie mult mai legat de prezentul şi de viitorul nostru decât ne imaginăm.

Sursa: aici

Posted in Conştiinţă şi spiritualitate, La limitele ştiinţei | Etichetat: , , , | 2 Comments »

2012 – Un mesaj de speranţă

Posted by Radu Albota pe 22/05/2011

Lumea se schimbă. Adesea, nu în direcţia în care majoritatea oamenilor se aşteaptă.

Oricare ar fi direcţia evoluţiei, există întotdeauna posibilitatea ca aceasta să conducă la mai bine.

Singura condiţie este să înţelegem ceea ce se întâmplă de fapt în jurul nostru.

.

Posted in Conştiinţă şi spiritualitate | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Un Paşte binecuvântat!

Posted by Radu Albota pe 23/04/2011

Minunea aprinderii Luminii Sfinte a Învierii suscită deopotrivă admiraţia, veneraţia şi adoraţia credincioşilor ca şi respectul sau, de ce nu, suspiciunea altora.

De peste 2000 de ani, în noaptea în care creştinii ortodocşi celebrează Învierea Mântuitorului şi victoria Sa asupra morţii, în mica bisericuţă din Ierusalim ce adăposteşte Sfântul Mormânt, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului, aproape dezbrăcat şi vegheat sever de credincioşi ai mai multor culte, pătrunde în micul lăcaş şi îndeplineşte ritualul tainic al rugăciunilor de chemare şi primire a Luminii Sfinte a Învierii.

Iată aici, în cele două videoclipuri, povestea ilustrată a acestui eveniment unic, relatată de părintele Ilie Cleopa, unul dintre puţinii români care au asistat la minune.

Un Paşte binecuvântat, plin de lumină!

Posted in Conştiinţă şi spiritualitate | Etichetat: , , , , , , | 1 Comment »

Tot ceea ce ai vrut să ştii…

Posted by Radu Albota pe 20/03/2011

… şi tot ceea ce-ţi este necesar să ştii.
.
.

Posted in Conştiinţă şi spiritualitate | Etichetat: , , | Leave a Comment »

The Sound Machine

Posted by Radu Albota pe 02/02/2011

O întreagă lume de sunete ne înconjoară tot timpul, chiar dacă noi nu le auzim, nu ştim că ele se produc şi există.
Este foarte posibil ca în acele zone ale frecvenţelor înalte, din spectrul inaccesibil auzului nostru, să existe o muzică cu totul aparte, cu armonii subtile, sau, de ce nu, cu tânguiri sfâşietoare.
Ar putea fi o muzică atât de puternică, încât ne-ar putea înnebuni.
S-ar putea întâmpla asta dacă auzul nostru ar fi calibrat astfel încât să auzim aceste sunete.
Roald Dahl (1949)
.
.

Posted in Conştiinţă şi spiritualitate, Metafore | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

In căutarea sensului

Posted by Radu Albota pe 25/01/2011

Dacă nu ai un scop final în viaţă, eşti ca şi mort. Doar că nu te-au îngropat încă.
Când amintitile tale îţi depăşesc visele, totul s-a sfârşit. Şi asta nu are vreo legătură cu vreo vârsta.
Deci… cum e cu tine? Te gândeşti mai mult la trecut decât la viitor?
Ce poţi să spui despre visele tale? Spre ce priveşti înainte? E o întrebare cu adevărat importantă!
Dacă eşti oprientat prea mult spre trecut, atunci cu adevărat ai probleme. Şi dacă priveşti prea mult spre viitor, de asemenea ai probleme.
Tot ce avem este „acum„, tot ce avem este prezentul. Şi bineînţeles, toţi cei din acest domeniu vă vor spune cât de bine este să trăim aici şi acum.
Avem nevoie de un scop.
Care este scopul nostru, al existenţei noastre?
Cred că Freud a spus că scopul nostru îl constituie dobândirea plăcerii. Dar în zilele noastre nu prea mai agrează mulţi această idee. Altcineva, spunea că scopul nostru este puterea, că venim pe lume pentru a obţine, pentru a învăţa să obţinem puterea.
Frankl spunea ca scopul nostru este sensul, semnificaţia. Avem nevoie să ştim cine suntem, şi atunci viaţa noastră capătă un înţeles. Toate bucăţile puzzle-ului cad la locurile lor.
.

Posted in Conştiinţă şi spiritualitate | Etichetat: , , , , , , | 9 Comments »

Frumusetea ta

Posted by Radu Albota pe 08/01/2011

Posted in Conştiinţă şi spiritualitate | 3 Comments »

Minunea care esti!

Posted by Radu Albota pe 25/12/2010

Atunci când ai fost conceput(ă) nu erai altceva decât un dublu lanţ de ADN într-o celulă.

După doar primele 50 de replicări, organismul care urmează a fi tu, are deja 100 trilioane de celule, mai multe decât toate stelele din galaxia noastră.

Şi se estimează că fiecare celulă realizează 6 trilioane de acţiuni într-o secundă.

Fiecare celulă „ştie” instantaneu ce fac celelalte celule. Ştie că unele generează gânduri, altele te fac să cânţi la pian, altele extermină germenii, altele concep o nouă viaţă.

Şi în tot acest timp celulele tale „citesc” şi urmăresc mişcările stelelor şi planetelor, pentru că eşti fundamental legat de ele, eşti o parte din simfonia cosmică.

Există o inteligenţă interioară a corpului tău, şi această inteligenţă interioară este conştiinţa, este acel geniu suprem care oglindeşte întreaga înţelepciune a Universului.

Posted in Conştiinţă şi spiritualitate | Leave a Comment »

Din nou despre chackre

Posted by Radu Albota pe 04/09/2010

Un material audio-video in extenso despre chackrele corpului omenesc: ce sunt, localizarea lor în corp, funcţiile lor în organism, metode şi tehnici de curăţare şi purificare.

Material preluat de pe Dincolo de limite

Posted in Conştiinţă şi spiritualitate | Leave a Comment »

Iluzie si realitate

Posted by Radu Albota pe 29/06/2010

Dincolo de paradoxul formulării, este ceea ce percepem în mod normal ca realitate, o iluzie?

Dacă da, atunci care şi ce sunt iluziile noastre?

Şi mai ales, care este realitatea?

Un documentar interesant, care nu face lumină deplină în domeniu, dar ne poate face să ne adăugăm noi întrebări la setul de mai sus, alimentând în acest fel curiozitatea de a căuta răspunsurile.

 

Posted in Conştiinţă şi spiritualitate | 5 Comments »